Revoluție și libertate

Daniel Săuca

La revoluție eram elev de liceu. Astăzi, după 36 de ani de la „evenimente”, constat cu surprindere cum, în cazul multor dintre elevii de liceu, prind „narațiunile” gen cât de bine a fost pe vremea lui Ceaușescu. Nu puțini și din rândul românilor de vârsta mea cred același lucru. Cu nuanțe sau nu, cu încrâncenare sau fără, cam ăsta e „trendul”. E de văzut cât de mulți români sunt în această postură (oricum, bănuiesc foarte mulți). Să afirme că acum au nevoie de locuri de muncă stabile și mai bine plătite (să nu se uite doar la produsele de pe rafturi) ori statul să le dea apartamente, ca pe vremea cealaltă. Destul de probabil, asemenea cerințe nu au legătură directă (ideologică) cu comunismul sau socialismul (pe stil vechi sau stil nou). Viața e tot mai grea, nemulțumirile sunt multe, de asemenea frustrările, „mai nimic nu merge bine în țara asta”… Tabloul socio-economic oricum e mult mai complex. O întrebare însă merită pusă și în acest cadru: cât preț mai punem pe libertate & libertăți (libertatea de a alege și de a fi ales, de exprimare ș.a.)? La 36 de ani de la schimbarea dramatică din Decembrie 1989. Închei cu un citat în acest context: „Politica nostalgiei totalitare descurajează edificarea unui patriotism al decenţei şi al curajului civic. Istoria malformată este singura care pare să îi fascineze pe români: secvenţele sincopate de pe reţelele sociale sînt minutele mitice spre care ei se reîntorc, fascinaţi. Mesianismul ceauşist al radicalismului contemporan este apoteoza acestei politici a manipulării groteşti a unei istorii niciodată întîmplate cu adevărat. Luciditatea maioresciană poate fi, în cele din urmă, alternativa la acest delir colectiv. Redescoperiea tradiţiei înseamnă despărţirea de această atracţie suicidară a ceauşismului impenitent: o altă Românie poate fi imaginată, pornind de la lecţia modestă a libertăţii” (Ioan Stanomir, dilema.ro). De meditat.